Ar fi frumos să ştim că arhiva e completă.

Întreb, nu dau cu paru

Whoever controls the past contols the present

Uite şi un pont, pe care nu-l pot documenta din Cluj, aşadar e “la liber” , pentru cine are nervi şi boaşe – claim-urile plătite de diferite ministere (în special Ministerul Transporturilor) la diferite contracte pe bani publici (cum de la sume de 10-20.000 de euro, ministerele aprobă şi semnează fără să clipească claim-uri care depăşesc suma de un milion de euro), spor!

P.S. Felicitări Tolo şi gsp!

Sunt perfect de acord ca e o practica aberanta, care trebuie sa inceteze. Din pacate, nu cred ca va inceta, ci doar se va rafina pentru ca, stii si stiu, nu e nimic nou in asta. Iar criza nu face decat sa oblige managerii pusi in situatia de a nu aduna suficienti bani de salarii sa faca aproape orice isi doreste clientul, indiferent daca e un client politic sau de stat.

Si, culmea, nu se aplica doar la mize mari. Pana si figurantii care apar in tabloide incep sa plateasca pentru a castiga cota de piata la pitzipoancele din Dorobanti. Fiecare cu “piata” si mizele lui. Mecanismul e acelasi.

Partea grava pe care te felicit ca ati dezvaluit-o este ca acest mecanism nu este doar imoral, ci si ilegal. Iar aspectul ar trebui reglementat pentru toate mediile, nu doar pentru televiziune.

Iar clientii, agentiile de PR si toata lumea ar trebui sa inteleaga ca nu e ok ca in numele “eficientei” unei campanii sa se transforme intr-o obsesie dorinta de a ocoli publicitatea clara, marcata. Si, deci, cinstita pentru toata lumea.