“Cum să aperi deşertul de tătari când cetăţile sunt părăsite? Sunt mulţi cei care vor să cumpere cuvintele. Sunt mulţi cei care-şi vând cuvintele. Atâta timp cât există un singur om care spune adevărul, nu există inchiziţie perfectă“.

Sunt cuvinte scrise de un ziarist obligat sa plece din locul unde si-a lasat bucati din suflet. Sunt randuri din care transpare starea jenanta in care a ajuns azi o breasla din care, odinioara, era o mandrie sa faci parte. Detalii, la Tolo.

Nota: am ezitat un pic daca sa pun [sau nu] virgula in titlu, inainte de “in”. Va aminti piesa remarcabila a celor de la B.U.G. Mafia? Un an si jumatate si 5 milioane de vizualizari pe YouTube mai tarziu, lumea e in strada.

Azi remarc – via Radio Guerrilla – o noua atitudine, care vine tot din zona hip-hop [pe care o consider un barometru social respectabil si valid].

(more…)

Peste cateva zile se implinesc 22 de ani decand comunismul, in Romania, a devenit istorie. Textele triste despre cei care au murit atunci s-au mai estompat, viata si-a urmat cursul si acum putem rade de partea amuzanta a acelor ani gri, care par astazi aproape ireali.

(more…)

Cand un om care a schimbat o parte din lume inceteaza sa existe fizic, e o zi trista. Atat.

Ultimul sau mesaj pe Twitter: „Love is like a puzzle, hard to piece together, but beautiful when all the right pieces are put together”.

Nu sunt blogger. Doar un om, care are un blog. Insa, daca as fi, m-as inclina in fata lui MO. A murit impuscat in cap, acum cateva zile, in Libia, in timp ce isi facea datoria. La doar 28 de ani, cu o sotie insarcinata asteptandu-l in zadar acasa, Mohammed “Mo” Nabbous [foto] ridica notiunea de blogger la un cu totul alt nivel. Detalii, pe Wikipedia.

Un radio care scrie si a scris istorie. In opinia mea. Sau poate nu. Pentru mine, a scris. Pentru ca e un radio care un loc special. Singurul ascultabil din FM-ul romanesc, dupa parerea urechilor mele. Acum 6 ani, se lansa. Pe atunci, presa nu era o amenintare la siguranta nationala iar Basescu [foto] era fericit. Si foarte roz. Ca viitorul pe care il promitea.

E usor sa injuri un om pe care nu il cunosti decat din rarele sale aparitii publice sau din cateva mailuri sau sedinte nu intotdeauna placute, mai ales in vremuri de criza. Si e si mai usor cand o faci, miseleste, in comentarii anonime pe bloguri si site-uri media. Sau cand ii atribui decizii care, uneori, sunt doar consecinta unor hotarari mai vechi sau a unor factori aflati dincolo de controlul de management.

Mai ales in media, mai ales in criza, ca manager e greu [spre imposibil] sa fii Mister Popularitate. Noul sef al Ringier Romania, fostul meu sef in MediaPro si apoi coleg in Realitatea-Catavencu, Mihnea Vasiliu, este in opinia mea cea mai buna optiune pe care a luat-o grupul elvetian de media, dupa ce a analizat cel putin 10 alte variante.

(more…)

Cititi asta si veti intelege de ce, din scaunul meu de asa-zis manager media, il invidiez pe Tolo, pentru ca a reusit sa ramana [si] jurnalist. Il invidiez si pentru ca are nervi sa citeasca, analizeze, conexeze informatii pe care sa le imbrace, mai apoi, in fraze cu cap, coada, forta si sens. Si – repet – sa fie jurnalist. Ma scuzati, vroiam sa scriu JURNALIST. Da, sunt subiectiv. Atat in ceea ce il priveste pe Catalin, cat si subiectul pe care il puncteaza in acest excelent text. Insa cred ca, pe blogul meu, am voie sa fiu cum vreau eu Chiar si subiectiv [sau poate ceva mai entuziasmat decat ar fi cazul] dupa citirea unui text care mi-a placut. Pentru ca mi-am regasit in el idei nespuse si revolte nescrise. Lectura placuta.